fălí (fălésc, fălít), vb. – (Banat) A fi lipsit de. Sb. faliti, din it. fallire. – Der. fălincă, s. f. (greșeală, eroare), din sb. falinka. Vezi definitia »

scâtălí, scâtălésc și scâtăl, vb. IV (reg.; despre fân) a întinde la uscat. 2. (despre sămânța unor plante) a separa de impurități. 3. (refl.) a se scobi în dinți. Vezi definitia »

pocicălí, pocicălésc, vb. IV (reg.; despre bunuri materiale) a prăpădi, a risipi. Vezi definitia »

ALCALI- elem. „alcalin”. (< fr. alcali-, cf. ar. al-kali, plantă marină) Vezi definitia »

năpârli, năpârlesc v. i. (d. femei) a-și pierde virginitatea. Vezi definitia »