BASMÁ, basmale, s. f. Bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și înveli capul, spre a lega și a duce în ea ceva, ca batistă etc. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curată= a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieși (sau a scăpa) basma curată= a scăpa cu bine dintr-o încurcătură. [Var.: (înv.) băsmá s. f.] – Din tc. basma. Vezi definitia »

ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer]. Vezi definitia »

amá interj. – Zău că... zău așa. – Mr. ama. Ngr. ἀμμά (Șeineanu, II, 18; Lokotsch 64); cf. tc. emme (arab. ammā), alb., bg. amá. Vezi definitia »

pielmá, pielméz, vb. I (reg.; despre făina de porumb) a se amesteca cu puțină făină de grâu pentru a face turte; a piemui. Vezi definitia »

RECLAMÁ vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame) Vezi definitia »