PĂTÚȚ, pătuțuri, s. n. Diminutiv al lui pat¹; spec. pat¹ de copil; pătișor, pătuc, pătucean. – Pat¹ + suf. -uț. Vezi definitia »

MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; mititel, micșor. 2. S. n. (Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. – Mic + suf. -uț. Vezi definitia »

copấț! interj. (reg.) onomatopee prin care se exprimă săritura repede a iepurelui. Vezi definitia »

sicriúț, sicriúțe, s.n. (înv.) sicriu mic; sicriaș, sicrinel, sicrior. Vezi definitia »

gugúț adv. (reg.) (stând) pe vine, ciucit. Vezi definitia »