CAȘÉTĂ s.f. (Farm.) Capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); cașet (3) [în DN], cașeu. [Cf. fr. cachet]. Vezi definitia »

verdeață, verdețuri s. f. dolar. Vezi definitia »

DÓGMĂ s. f. 1. învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toți adepții ei, care nu poate fi supusă criticii. 2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. (< fr. dogme, lat., gr. dogma) Vezi definitia »

gáleșă (-e), s. f. – (Înv., rar) Branhie. Mag. galles (DAR). Vezi definitia »

LEGISLATÚRĂ s.f. Durata mandatului unui organ legislativ. [< fr. législature]. Vezi definitia »