ÎNVĂLUÍT, -Ă, învăluiți, -te, adj. 1. Înfășurat, învelit², acoperit; fig. (despre voci, sunete etc.) voalat. 2. Încercuit, înconjurat, împresurat. ♦ Fig. Copleșit (de griji); absorbit (de treburi), foarte ocupat. – V. învălui. Vezi definitia »

ȘUȘUÍT s. n. Faptul de a șușui; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușuie; șușuială, șușuitură. – V. șușui. Vezi definitia »

EXPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcții) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. [< fr. explicite]. Vezi definitia »

NĂTÂNGÍT, -Ă, nătângiți, -te, adj. (Rar) Încăpățânat; îndârjit. – V. nătângi. Vezi definitia »

OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – V. obișnui. Vezi definitia »