úngur (-ri), s. m. – Maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (român din Transilvania); ungureancă, s. f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungurește, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (nația ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza). Vezi definitia »

a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180º. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc. Vezi definitia »

alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte! expr. (glum. vulg.) la revedere! Vezi definitia »

mânuță de aur expr. (intl.) hoț de buzunare. Vezi definitia »

IHTIOZÁUR s. m. reptilă fosilă marină, uriașă, cu corpul fusiform, ca al unui pește, și membrele transformate în palete înotătoare. (< fr. ichtyosaure) Vezi definitia »