TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rând; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo]. Vezi definitia »

GHILȚ, ghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț) Vezi definitia »

ISTÉȚ, -EÁȚĂ, isteți, -e, adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ. Vezi definitia »

TRANDAFIRÚȚ, trandafiruți, s. m. (Pop.) Trandafiraș. – Trandafir + suf. -uț. Vezi definitia »

cătréț (cotréț), cătréțe (cotréțe), s.n. (reg.) coteț, cușcă (de păsări), coteneață. Vezi definitia »