PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație. Vezi definitia »

DECREPITÚDINE s.f. Stare de adâncă bătrânețe, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor; ramolire, ramolisment. [Cf. fr. décrépitude]. Vezi definitia »

AȚÍNE, ațín, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mândrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

EXCITAȚIÚNE s.f. v. excitație. Vezi definitia »

VIVISECȚIÚNE s.f. v. vivisecție. Vezi definitia »