năslí (năslésc, năslít), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție). Vezi definitia »

șăinălí, șăinălésc, vb. IV (reg.) 1. a compătimi. 2. a regreta, a-i părea rău. 3. a menaja. 4. a privi pe furiș. Vezi definitia »

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. Vezi definitia »

a o feșteli expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. Vezi definitia »

ZDRELÍ, zdrelésc, vb. IV. ~ (din zdreanță, cu o atenuare a sensului) Vezi definitia »