SPONTÁN, -Ă I. adj. 1. care acționează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care crește liber în natură. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus) Vezi definitia »

CARTAN [cartã], 1. Elie Joseph C. (1869-1951), matematician francez. Prof. univ. la Sorbona. A publicat lucrări în domeniul geometriei diferențiale, al teoriei grupurilor și de fizică matematică. M. de onoare al Acad. Române (1931). 2. Henri C. (1904-2008), matematician francez. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la Paris. Unul dintre conducătorii Școlii Normale Superioare și fondator al grupului Bourbaki. Lucrări de teoria funcțiilor complexe cu mai multe variabile și de algebră omologică. Vezi definitia »

REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien. Vezi definitia »

a se umfla ca un curcan / ca un păun expr. a-și da importanță, a se grozăvi. Vezi definitia »

POGÁN, -Ă, pogani, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre ființe) Mare, voinic, vânjos. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urât, slut, hidos. ♦ Fără milă, rău, crud. (Adverbial) Stâlcit, stricat. [Acc. și: pógan] – Din sl. poganŭ, magh. pogány. Vezi definitia »