TUMÚLT s.n. 1. Zgomot mare, vuiet, larmă. ♦ Învolburare, tălăzuire a unor ape. 2. (Fig.) Agitație, zbucium sufletesc. [< fr. tumulte, lat. tumultus]. Vezi definitia »

CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Ceilalți oaspeți. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) imediat următor altuia. Lumea cealaltă. (Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. Celorlalți, celorlalte. – Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt). Vezi definitia »

ȘPALT¹ s.n. 1. (Poligr.) Zaț cules sub formă de coloană lungă; probă de tipar luată după acest zaț, pe care se fac corecturile. 2. Strat de piele-gelatină, obținut în urma operației de secționare a pielii de prelucrat. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / < germ. Spalte]. Vezi definitia »

STABILIVÓLT s.m. (Fiz.) Tub electronic cu descărcare în gaze, folosit ca stabilizator de tensiune. [Var. stabilovolt s.m. / cf. engl. stabilovolt, germ. Stabilovolt]. Vezi definitia »

JURISCONSÚLT s.m. 1. (În Roma antică) Persoană care acorda părților asistență în fața justiției. 2. Specialist care dă consultații în probleme de drept. 3. Specialist în științele juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. [< fr. jurisconsulte, cf. lat. iurisconsultus]. Vezi definitia »