lipsit de inteligenta, stricat, defect Vezi definitia »

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Suflat, poleit cu aur sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu. – V. auri. Vezi definitia »

ZUGRĂVÍT¹ s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta. – V. zugrăvi. Vezi definitia »

ILMENÍT s. n. oxid natural de fier și titan, în unele șisturi cristaline. (< fr. ilménite) Vezi definitia »

NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci. Vezi definitia »