MAȘÍNĂ, mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie. ◊ Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine. Vezi definitia »

învrăjbitúră s.f. (înv.) învrăjbire. Vezi definitia »

ceapă, cepe s. f. (intl.) ceas de mână. Vezi definitia »

TIROIDÍTĂ s.f. Inflamație a tiroidei. [< fr. thyroïdite]. Vezi definitia »

OARECÍCĂ s. f. (Reg.) Un lucru oarecare. – Oarece + suf. -ică. Vezi definitia »