țăhuít, țăhuíturi, s.n. (reg.) 1. lătrat de câine (când urmărește vânatul). 2. chefnit. Vezi definitia »

ROBURÍT, s. n. Substanță explozivă complexă, folosită în lucrările miniere. – Din fr. roburite. Vezi definitia »

CARMELIT, -Ă (‹ fr.) s. m. și f. 1. Călugăr(iță) catolic(ă) făcînd parte din ordinul religios apărut spre 1180 într-o comunitate de eremiți adunați pe muntele Carmel, în Palestina. S-au stabilit în Europa, în 1235, adoptînd regulile de organizare ale dominicanilor (1431). În 1562, Sf. Ioan al Crucii și Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliți desculți = c. care au urmat Reforma. Vezi definitia »

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi. Vezi definitia »

PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor sau prelaților) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit. Vezi definitia »