DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium. Vezi definitia »

EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. Vezi definitia »

CINERÁR, -Ă adj. (Liv.) Referitor la cenușă. Urnă cinerară = urnă în care se găsește, se păstrează cenușa unui mort. [Cf. fr. cinéraire, it. cinerario, lat. cinerarius < cinis – cenușă]. Vezi definitia »

LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (Înv.) Editor. – Din fr. libraire, lat. librarius. Vezi definitia »

PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. Vezi definitia »