vâslitór (rar) s. m., pl. vâslitóri Vezi definitia »

MĂRȘĂLUITÓR, mărșăluitori, s. m. Atlet specializat în proba sportivă de marș. [Pr.: -lu-i-] – Mărșălui + suf. -tor. Vezi definitia »

FLEXÓR, flexori, adj.m. (În sintagma) Mușchi flexor = mușchi care determină îndoirea unor membre. – Din it. flessore (după flexiune). Vezi definitia »

TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător. Vezi definitia »

MORIGERATÓR, -OÁRE adj. (Liv.; rar) Complezent, ascultător, educat. [Cf. it. morigerante]. Vezi definitia »