SIONÍSM s. n. mișcare naționalistă, politică și religioasă, în rândurile burgheziei evreiești din țările europene, la sfârșitul sec. XIX, care urmărea întemeierea unui stat evreiesc autonom în Palestina. ◊ (p. ext.) concepție a acelora care sunt pentru menținerea și apărarea statului Israel. (< fr. sionisme) Vezi definitia »

APOLOGÍSM s. n. discurs cu nuanță ironică, în care oratorul face adversarului o concesie fără valoare. (< apologie + -ism) Vezi definitia »

NEOHEGELIANÍSM s.n. Curent filozofic contemporan idealist, care, sub lozinca „reîntoarcerii la Hegel”, înlocuiește idealismul obiectiv al filozofiei acestuia cu un idealism subiectiv, deformând dialectica hegeliană. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. néo-hégélianisme]. Vezi definitia »

BIROCRATÍSM s. n. interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație. (< fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm) Vezi definitia »

BIMETALÍSM s.n. Sistem monetar care are un dublu etalon metalic (de obicei aurul și argintul). [Cf. fr. bimétallisme]. Vezi definitia »