Definita cuvantului mănăstire
MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s. f. Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări. ◊ Expr. A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări. [Var.: mânăstire, (înv.) monastire, s. f.] – Din sl. monastyrí.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănăstire
ERÚPERE, eruperi, s. f. Acțiunea de a erupe și rezultatul ei. – V. erupe. Vezi definitia »
ERBORIZÁRE s.f. v. ierborizare. Vezi definitia »
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima. Vezi definitia »
RECĂSĂTORÍRE, recasătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători Vezi definitia »
CEPUÍRE, cepuiri, s. f. Cepuit. – Din cep. Vezi definitia »