Definita cuvantului mănăstire
MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s. f. Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări. ◊ Expr. A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări. [Var.: mânăstire, (înv.) monastire, s. f.] – Din sl. monastyrí.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănăstire
FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa. Vezi definitia »
ÎNSĂXĂNÁRE s. f. v. însăxăna. [DLRM] Vezi definitia »
IMPLEMENTÁRE, implementări, s. f. Acțiunea de a implementa. – V. implementa. Vezi definitia »
DOPÁRE, dopări, s. f. Acțiunea de a (se) dopa și rezultatul ei; dopaj. – V. dopa. Vezi definitia »
CONCREȚIONÁRE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa. Vezi definitia »