Definita cuvantului mărgăritar
MĂRGĂRITÁR, (1, 2) mărgăritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă. ◊ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lăcrimioară, cerceluș. 4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritári.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mărgăritar
CÂRCIOBÁR s. m. v. cârciogar. Vezi definitia »
PLACENTÁR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)]. Vezi definitia »
CERCÁR, cercari, s. m. Larvă a gălbezii, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. – Din fr. cercaire. Vezi definitia »
surnumerár, -ă, adj. (înv.) supranumerar. Vezi definitia »
ACICULÁR, -Ă adj. în formă de ac; aciculiform. (< fr. aciculaire) Vezi definitia »