Definita cuvantului mărgăritar
MĂRGĂRITÁR, (1, 2) mărgăritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă. ◊ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lăcrimioară, cerceluș. 4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritári.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mărgăritar
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. Vezi definitia »
calacatár, calacatári, s.m. (reg., mai ales la pl.) încălțăminte grea, bocanci, galenți, calevri, taramptici. Vezi definitia »
CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire. Vezi definitia »
SECRETÁR2 s. m. serpentar. (< fr. secrétaire) Vezi definitia »
bonsoár (fam.) (-soar) interj., s. n. Vezi definitia »