Definita cuvantului merinos
MERINÓS, -OÁSĂ, merinoși, -oase, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Oaie sau rasă de oi) cu lână creață, moale, foarte fină, de culoare albă. 2. Adj. (Despre lână) care este obținută de la oi merinos (1) ♦ (Substantivat) Lână obținută de la oile merinos (1). 3. S. n. invar. Stofă fabricată din lână merinos (2). – Din fr. mérinos.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu merinos
MALIȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Răutăcios, mușcător, caustic. [Pron. -ți-os. / cf. lat. malitiosus, fr. malicieux]. Vezi definitia »
GLOBULÓS, -OÁSĂ adj. (Rar) În formă de globule; format din globule. [Cf. fr. globuleux]. Vezi definitia »
duiós (duioásă), adj. – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.) doios. Lat. *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doi ‹ lat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. – Der. duioșie, s. f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s. f. (înv., duioșie); duință, s. f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează). Vezi definitia »
PĂSTÓS, -OÁSĂ, păstoși, -oase, adj. Care are aspectul și consistenta unei paste, ca pasta; moale. – Pastă + suf. -os. Vezi definitia »
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os. Vezi definitia »