POLIGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la poligeneză; care are o geneză complexă; poligenic. ♦ Care dă culori diferite după mordanții care i se asociază. [< fr. polygénétique]. Vezi definitia »

bibíc (bibíci), s. m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s. f. (iubită). Vezi definitia »

BIRLÍC², birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik. Vezi definitia »

APOCROMÁTIC, -Ă adj. (Fiz.; despre un sistem optic) A cărui corecție cromatică a fost realizată pentru toate culorile spectrului. [< fr. apochromatique]. Vezi definitia »

prấsnic, prấsnice, s.n. (reg.) disc metalic cu găuri pe margine, care se poartă la cingătoare și de care îți atârnă ciobanii cuțitul sau punga; prâsnel. Vezi definitia »