AUTORIZÁȚIE s. f. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ◊ înscris care dovedește o împuternicire. (< fr. autorisation) Vezi definitia »

POLIURÍE s. f. secreție excesivă de urină. (< fr. polyurie) Vezi definitia »

OPERATORÍE s. f. meseria de operator cinematografic. (< operator + -ie) Vezi definitia »

LEVITÁȚIE s. f. Capacitate a unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spațiu fără sprijin material. [Var.: levitațiúne s. f.] – Din fr. lévitation. Vezi definitia »

IHTIOFAGÍE s.f. Faptul de a se hrăni exclusiv cu pește. [Gen. -iei. / < fr. ichtyophagie, cf. gr. ichthys – pește, phagein – a mânca]. Vezi definitia »