STRÁMĂ, strame, s. f. (Reg.) Fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură. – Et. nec. Cf. destrăma. Vezi definitia »

BIURÉTĂ s. f. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluțiilor sau gazelor. (< fr. burette, germ. Bürette) Vezi definitia »

GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire (organizată) de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada. Vezi definitia »

JÁPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”. Vezi definitia »

ELEFANTIÁZĂ s. f. v. elefantiazis. Vezi definitia »