TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun. Vezi definitia »

ȘABLÓN s.n. 1. Model, tipar după care se poate face o piesă etc. ♦ Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile ori unghiurile unei piese în curs de fabricație. 2. Piesă având însemnate anumite dimensiuni, după care se reglează războiul de țesut. 3. Tip de subiect, acțiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat și a cărui reluare dovedește incapacitatea de invenție a autorului; (fig.) clișeu, formulă repetată invariabil. [< germ. Schablone, cf. rus. șablon]. Vezi definitia »

PANTEÓN s. n. 1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani. ◊ totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești. ◊ (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor. (< fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion) Vezi definitia »

HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”. Vezi definitia »

TRONCÓN s. n. trunchi de con. (< tronconic) Vezi definitia »