CASCADORÍE, cascadorii, s. f. 1. Săritură primejdioasă, situație dificilă realizată de cascador. 2. Artă sau meserie a cascadorului. – Cascador + suf. -ie. Vezi definitia »

INSTRUMENTÁȚIE s. f. 1. repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente; orchestrație. 2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale. 3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare). (< fr. instrumentation) Vezi definitia »

IMUNOSUPRÉSIE s. f. inhibare a unui proces imunogenetic cu ajutorul unei substanțe imunosupresive. (< engl. immunosupression) Vezi definitia »

vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile Vezi definitia »

MIRMECOLOGÍE s. f. Studiu al furnicilor. – Din fr. myrmécologie. Vezi definitia »