săbietúră, săbietúri, s.f. (reg.) semn făcut de om la urechile oilor (pentru identificare). Vezi definitia »

NERVATÚRĂ s. f. totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). (< fr. nervature, it. nervatura, germ. Nervatur) Vezi definitia »

argílă (argíle), s. f. – Lut. Fr. argile. – Der. argilos, adj. Vezi definitia »

MÁRMORĂ s.f. v. marmură. Vezi definitia »

LITERATÚRĂ s.f. 1. Formă de creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului. ◊ (Depr.) A face literatură = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări, la înflorituri. 2. Totalitatea operelor literare ale unei epoci, ale unei țări etc. ♦ Tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie. [Cf. fr. littérature, lat. literatura < littera – scriere]. Vezi definitia »