MIXTÚRĂ, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. Substanță, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura. Vezi definitia »

AUTOBETONIÉRĂ s. f. betonieră montată pe un automobil, cu instalație proprie de apă. (< auto² + betonieră) Vezi definitia »

popistrítă adj. f. (reg.; în sintagma) săptămâna popistrită = săptămâna antepenultimă din dulcele Crăciunului; cârneleaga. Vezi definitia »

prișcálă, prișcále, s.f. (reg.) 1. scândurică sau lopățică de brad (folosită în jocurile copiilor); (în construcții) de-a prișcala = numele unui joc de copii, în care un jucător este lovit pe spate cu prișcala, pentru a-l ghici pe cel care l-a lovit. 2. praștie. Vezi definitia »

TROPĂIÁLĂ, tropăieli, s. f. Faptul de a tropăi; zgomot produs de cel care tropăie; tropăit, tropăitură. [Pr.: -pă-ia-] – Tropăi + suf. -eală. Vezi definitia »