TOÁNĂ¹, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, răsfățat. ♦ Criză, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful să facă ceva (neobișnuit). Toană de plâns = ropot, val, izbucnire de plâns. ♦ Stare de spirit, dispoziție. ♦ Fig. Mișcare repede, violentă. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, răstimp (scurt). ♦ Cantitate mică din ceva. – Cf. tuna. Vezi definitia »

șoricioaică s. f. sg. alcool de calitate inferioară. Vezi definitia »

HÁRFĂ, harfe, s. f. V. harpă. Vezi definitia »

MANGÚSTĂ s. f. mamifer carnivor din Africa și India, cu corpul alungit, acoperit cu o blană cenușie, aspră, care se hrănește cu șoareci și șerpi veninoși. (< fr. mangouste) Vezi definitia »

puriceásă, puricése, s.f. (reg.) 1. puricariță (v.). 2. iarbă-roșie. Vezi definitia »