Definita cuvantului obcină
ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [Pl. și obcine] – Din sl. občina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obcină
BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Din băieș + suf. -iță. Vezi definitia »
ȚẤFLĂ, țâfle, s. f. (Reg.) Vârf ascuțit de munte, pisc (stâncos). – V. țiclă. Vezi definitia »
ZBÁNCĂ, zbánci, s. f. (Mold.) Ventuză, zbanț2. (din pol., rus. banka = vas (1) și ventuză; cf. ucr. zbanočok) Vezi definitia »
CẤRCĂ s. f. (În loc. adv.) În cârcă = în spate, în spinare. – Din scr. [nositi na-]krke. Vezi definitia »
TROPOPÁUZĂ s. f. strat al atmosferei dintre troposferă și stratosferă. (< fr. tropopause) Vezi definitia »