GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina². A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră (I 7). 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc. adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi (2), bani peșin. – Lat. glacia (= glacies). Vezi definitia »

ALOPLÁSMĂ s. f. parte diferențială a citoplasmei, având anumite funcții. (< fr. alloplasme) Vezi definitia »

VIFOREÁLĂ, viforeli, s. f. (Pop.) Vifor. – Viforî + suf. -eală. Vezi definitia »

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -ută. Vezi definitia »

LEZÉNĂ s. f. (arhit.) 1. element aplicat pe marginile panourilor, ramelor etc., cu rol de susținere, acoperire sau decorare. 2. pilastru plat și îngust pe fața unui zid, fără bază și capitel, legat de arce semicirculare și pe jumătate îngropat în zid. (< fr. lésène) Vezi definitia »