Definita cuvantului oclusivă
OCLUSÍVĂ, oclusive, adj.f. (În sintagma) Consoană oclusivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Var.: ocluzívă adj.f.] – Din fr. occlusive.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oclusivă
SUGATÍVĂ adj. hârtie ~ă (și s. f.) = hârtie groasă și poroasă care suge cerneala. (după it. /carta/ sugante) Vezi definitia »
VEHEMÉNȚĂ s. f. violență, impetuozitate; înfocare. (< fr. véhémence, lat. vehementia) Vezi definitia »
táică s. m. – 1. Tată. – 2. (Arg.) Birlic. Bg. tajko, sb. tajko, tajka (Tiktin; Conev 98). Vezi definitia »
NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella. Vezi definitia »
TERPÍNĂ s. f. v. terpin. Vezi definitia »