tabardós s. n. – Țuică de prune. – Var. tabaroș, taparnos, topardos. Țig. tabardo (Vasiliu, GS, VII, 127; Graur 190; Juilland 177). Vezi definitia »

LÓGOS s.n. 1. (În filozofia materialistă din Grecia antică) Principiul ultim al lumii, al existenței. 2. (Astăzi ironic) Cuvântare, discurs. [< gr. logos]. Vezi definitia »

spătós, spătoásă, adj. (înv.) voinic. Vezi definitia »

arhiatrós (-și), s. m. – (Înv.) Medic personal al al domnitorului, în epoca fanarioților; era în același timp medic al domnitorului și însărcinat cu supravegherea serviciilor sanitare și a farmaciilor. Ngr. ἀρχιιατρός, de la ίατρός „medic” (Gáldi 153). Sec. XVIII. Vezi definitia »

SILICÓS, -OÁSĂ, adj. v. silicios. Vezi definitia »