Definita cuvantului onomatopee
ONOMATOPÉE, onomatopee, s. f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. [Pr.: -pe-e. – Pl. și onomatopei] – Din fr. onomatopée.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onomatopee
TAXODIACÉE s. f. pl. familie de plante gimnosperme, lemnoase, rășinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente și cu flori dispuse monoic: taxodiumul. (< f. taxodiacées) Vezi definitia »
ROZACÉE1 s.f.pl. Familie de plante lemnoase și erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, având ca tip trandafirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rosacées]. Vezi definitia »
CARIOFILACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip garoafa; cariofilee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ri-o-fi-la-ce-e, sg. invar. / < fr. caryophyllacées, cf. gr. karyophyllon – cuișoare]. Vezi definitia »
ee v. e4. Vezi definitia »
HIRUDINÉE s. n. pl. clasă de anelide hematofage, cu corpul segmentat: lipitoarea. (< fr. hirudinées) Vezi definitia »