Definita cuvantului onomatopeic
ONOMATOPÉIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pr.: -pe-ic] – Din fr. onomatopéique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onomatopeic
năfíc! interj. (reg.) cuvânt care sugerează mersul greoi prin noroi sau prin zăpadă. Vezi definitia »
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. Vezi definitia »
TADJÍC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tadjikistan. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită de tadjici. (< rus. tadjik) Vezi definitia »
DACTILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la dactilologie. [< fr. dactylologique]. Vezi definitia »
papístic, papístică, adj. (înv.) catolic. Vezi definitia »