DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibrație a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepție și în instalațiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecție unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur]. Vezi definitia »

BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoință; amiabil. ♦ P. ext. Amabil, prietenos. [Pr.: -vo-i-] – Binevoi + suf. -tor. Vezi definitia »

EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. Vezi definitia »

DEMARÓR s. n. 1. mecanism motor sau instalație care servește la pornirea motoarelor cu ardere internă. 2. aparat electric montat la circuitul motoarelor electrice, care le asigură demararea. (< fr. démarreur) Vezi definitia »