Definita cuvantului onora
ONORÁ, onorez, vb. I. Tranz. 1. A avea, a manifesta fața de cineva sau ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta. ♦ (Fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plati (în termen) o datorie bănească, o poliță etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onora
CUTRIERÁ vb. I. v. cutreiera. Vezi definitia »
ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaș. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare]. Vezi definitia »
DEFIBRÁ vb. I. tr. A desface, a transforma în fibre (un material). ♦ A transforma lemnele în fibre pentru a obține pasta din care se fabrică hârtia sau plăcile fibrolemnoase. [< fr. défibrer]. Vezi definitia »
încovorá, încovoréz, vb. I (reg.; despre pereții casei) a îmbrăca cu covoare. Vezi definitia »
REMEMORÁ vb. I. tr. A-și reaminti, a-și aduce din nou în memorie. [Cf. fr. remémorer]. Vezi definitia »