Definita cuvantului onorariu
ONORÁRIU, onorarii, s. n. Plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Var.: onorár s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onorariu
DEFINITÓRIU, -IE adj. Care definește. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr. définitoire]. Vezi definitia »
burghíu (burghíe), s. n. – Sfredel. – Mr. burghie, megl. burghiiă. Tc. burgü (DAR); cf. alb. burgi, bg., sb. burgija. Vezi definitia »
roiu! interj. (vulg.) fugi!, pleacă! Vezi definitia »
SESTÉRȚIU s.m. v. sesterț. Vezi definitia »
piu, pie, adj. (reg.) pios. Vezi definitia »