SALMIÁC s.n. Clorură naturală de amoniu. [Pron. -mi-ac. / < fr. salmiac]. Vezi definitia »

părnăjác, părnăjácuri, s.n. (înv. și reg.) saltea (umplută cu paie), matrață, mindir, păier, sălmăjac, străjac. Vezi definitia »

cazác (-ci), s.m. – 1. Membru al unei comunități militare autonome așezate la marginea statului rus. – 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre cazaci. Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), cf., rus. kazak. – Der. căzăcească, s.f. (dans tipic); căzăcesc, adj. (de cazac); căzăcește, adv. (în felul cazacilor); căzăci, vb. (a transforma în cazaci); căzăcime, s.f. (mulțime de cazaci); cazacliu, s.m. (înv., negustor care făcea trafic cu Rusia), din tc. kazacli „originar din țara cazacilor”; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia). Vezi definitia »

RADIOOPÁC, -Ă adj. (despre substanțe) care, introdus în organism, împiedică trecerea radiațiilor. (< fr. radioopaque) Vezi definitia »

TRAC³, -Ă, traci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia. 2. Adj. Tracic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de traci³ (1) – Din lat. Thracus. Vezi definitia »