Definita cuvantului panicul
PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule2. [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu panicul
a bate tam-tamul expr. a dezvălui lumii întregi un secret; a bârfi. Vezi definitia »
INCUNÁBUL s.n. Tipăritură care datează de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar care face parte dintre cele mai vechi tipărituri (românești). [< lat. incunabulum – leagăn, cf. engl. incunabulum, fr. incunable]. Vezi definitia »
Zeul atotstiutor si atotputernic. Vezi definitia »
înaljósul, înaljósurile, s.n. (înv.) coborâșul. Vezi definitia »
cuvantul fortuit provine de la denumirea zeitei Fortuna care era zeita norocului, intamplarii etc.. Vezi definitia »