Definita cuvantului panicul
PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule2. [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu panicul
a pune botul expr. 1. (adol.) a se păcăli, a se fraieri. 2. (obs.) a practica sex oral. 3. (d. conducătorii auto) a tăia calea unei mașini care se deplasează în aceeași direcție; a efectua o depășire într-un ambuteiaj. 4. a fi de acord; a crede (o afirmație). 5. a se bosumfla. Vezi definitia »
ADEVĂRUL 1. Ziar de opinii democratice, cu foileton literar. Apare la Iași, săptămînal, în 1871 și 1872 și, cu întreruperi la București, zilnic între 1888 și 1951. Fondator: V. Al. Beldiman; directori: C. Mille, M. Sadoveanu. 2. Cotidian independent. Apare la București, din 1989. Vezi definitia »
cotul jucatorului de tenis Vezi definitia »
a trage fermoarul expr. 1. a tăcea (din gură), a păstra un secret. 2. (glum. – în fotbal) a introduce mingea printre picioarele adversarului. Vezi definitia »
CORPÚSCUL s.m. Corp foarte mic; particulă materială. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. corpusculum, cf. fr. corpuscule]. Vezi definitia »