CAZUÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe cazuistică. II. s. f. 1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite. 2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (p. ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice). 3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale. 4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate. (< fr. casuistique) Vezi definitia »

IZOMÉTRIC, -Ă adj. 1. (despre cristale) de dimensiuni egale; (despre versuri) cu măsură egală. 2. (mat.; despre o transformare punctuală) care păstrează distanța a două puncte oarecare; o (geom.) perspectivă ~ă = perspectivă ale cărei axe de comparație sunt egale. 3. (med.) contracție ~ă = contracție a unui mușchi fără ca acesta să se poată scurta, rămânând la aceeași lungime. (< fr. isométrique) Vezi definitia »

OXIBIÓTIC, -Ă adj. (despre organisme) care folosește oxigenul atmosferic. (< engl. oxybiotic) Vezi definitia »

MERITOCRÁTIC, -Ă, meritocrátici, -e, adj. Care are caracter de meritocrație. (cf. engl. meritocratic) [MW] Vezi definitia »

NEUROMIMÉTIC, -Ă adj. care reproduce efectele activității unui nerv. (< fr. neuromimétique) Vezi definitia »