BICAMERALÍSM s. n. doctrină care susține bicamerismul. (< fr. bicaméralisme) Vezi definitia »

ASCETÍSM s. n. Concepție mistico-religioasă care propagă o viață severă, retrasă de societate; sihăstrie; fig. viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. – Fr. ascétisme (< gr.). Vezi definitia »

CRITICÍSM s. n. 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o „critică” a capacității de cunoaștere însăși. 2. Tendință exagerată de a critica. – Din fr. criticisme. Vezi definitia »

ALBINÍSM s.n. Insuficiență congenitală de pigmentație a pielii, a părului sau a irisului. ♦ Decolorare a frunzelor unor plante, datorită lipsei de materii colorante. [< fr. albinisme, cf. lat. albus – alb]. Vezi definitia »

PSEUDOMORFÍSM s. n. transformare a unui mineral în altul, care păstrează aceeași formă cristalografică inițială; pseudomorfoză. (< fr. pseudomorphisme) Vezi definitia »