Definita cuvantului preemțiune
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu preemțiune
IMPORTAȚIÚNE, importațiuni, s. f. (Înv.) Lucru, bun importat. – Din fr. importation. Vezi definitia »
STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + suf. -ăciune. Vezi definitia »
Provine din cuvântul de origine germană,,gottesmann'', folosit in secolele XVIII, XIX, pentru a defini termenul bisericesc de „epitrop”. Vezi definitia »
DISPOZIȚIÚNE s.f. v. dispoziție. Vezi definitia »
DELEGAȚIÚNE s.f. v. delegație. Vezi definitia »