Definita cuvantului prost
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s.m.și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prost
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste. Vezi definitia »
OPORTUNÍST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. și f. 1. Om care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist]. Vezi definitia »
MICROBLÁST s. n. 1. eritroblast de dimensiuni mici. 2. (bot.) ramură scurtă cu creștere anuală foarte redusă și cu noduri dese. (< fr. microblaste) Vezi definitia »
GENERALÍST s.m. Medic care practică îngrijirea bolnavilor în general, fără o strictă specialitate. [< fr. généraliste]. Vezi definitia »
MECANICÍST, -Ă, mecaniciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este în conformitate cu principiile mecanicismului, privitor la mecanicism. 2. S. m. și f. Adept al mecanicismului. – Mecanic[ism] + suf. -ist. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z