SABÍNĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina) Vezi definitia »

AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ◊ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amârî + suf. -eală. Vezi definitia »

OTOMICÓZĂ, otomicoze, s. f. (Med.) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali. – Din fr. otomycose. Vezi definitia »

PLASTÍDĂ s. f. organit din citoplasmă cu rol însemnat în procesele biochimice și de sinteză, formând substanțe organice din cele anorganice. (< germ. Plastide, engl. plastide) Vezi definitia »

PRIMADÓNĂ s. f. primă cântăreață a unui teatru de operă. (< it. prima donna) Vezi definitia »