BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ◊ Brevet de invenție = document pe care organul de stat competent îl eliberează inventatorului sau persoanei căreia acesta i-a transmis drepturile sale și prin care se recunoaște dreptul acestora de a exploata exclusiv invenția un anumit timp; patentă. – Din fr. brevet. Vezi definitia »

JÁLET, jalete, s. n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale¹ + suf. -et. Vezi definitia »

BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi. – Din brad + suf. -et. Vezi definitia »

EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. Vezi definitia »

SONÉT s. n. poezie lirică cu formă fixă, din 1⁴ versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă. (< fr. sonnet, it. sonetto) Vezi definitia »