INDIGÓ s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru și violet. 2. (Chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (Impr.) Hârtie-carbon. // adj. Care are culoarea între albastru și violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo]. Vezi definitia »

FLAMÍNGO s.m. Pasăre migratoare de apă, cu gâtul și picioarele lungi și cu pene roșii pe aripi și pe spate. [Var. flaming s.m. / < germ. Flamingo]. Vezi definitia »

lógo s. n., art. lógoul; pl. lógouri Vezi definitia »

LANÚGO s. n. 1. păr foarte fin care acoperă corpul unui nou-născut. ◊ fire de păr subțiri și scurte întâlnite în afara regiunilor păroase. 2. puf (la plante, fructe etc.). (< lat., fr. lanugo) Vezi definitia »

MANDÍNGO subst. 1. S. m. Membru al populațiilor care trăiesc în regiunea văii superioare a râului Niger, din vestul Africii. 2. S. n. Grup de limbi înrudite mande, incluzând bambara, malinke și maninka, foarte răspândite în vestul Africii; mandekan. (cf. engl. mandingo < mandingo mandeŋga < mandi mande) [AHDEL] Vezi definitia »