BETÍL (cuv. ebraic) s .n. Piatră care, la vechii semiți, era un simbol al divinității. Cultul ei a fost preluat de greci și romani. După tradiție, b. este numele pietrei pe care Cronos a înghițit-o, crezînd că-și înghite primul născut, pe Zeus. Vezi definitia »

INDEȘIRÁBIL, -Ă adj. (despre țesături, tricotaje) care nu se deșiră (ușor). (< fr. indéchirable) Vezi definitia »

BERÍL, beriluri, s. n. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. – Din fr. béryl, lat. beryllus. Vezi definitia »

COPIL aurolac, baboi, borac, broscoi, buflei, căcâcea, ceaușel, coinac, decrețel, gușpan, mânz, mormoloc, mucea, mucos, năpârstoc, patefon, plod, pui de bogdaproste, puradel, puțoi, zgaibă, zgâmbo. Vezi definitia »

AUTOSTERÍL, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă autosterilitate. [Cf. fr. autostérile]. Vezi definitia »